”Uneori, frumusețea iernii constă în absurditatea ei. Ca o poveste care nu are nevoie de sens pentru a fi magică. ” (Lewis Carroll)
Frumusețea nu trebuie mereu să fie logică. Iarna, cu liniștea ei albă, pare un timp al stagnării, dar dacă privești mai atent, descoperi în ea povestea subtilă a transformării. Tot așa, fiecare om poartă în el un dar unic – chiar dacă la prima vedere pare că nu se potrivește nicăieri.
Ne naștem cu talente, dar societatea ne învață adesea să fim toate la fel. Să urmăm rețetele sigure, să ne încadrăm în standarde, să fim „normali”. Și atunci, dacă un copil nu se descurcă bine la matematică sau nu excelează la sport, ajungem să credem că nu se pricepe la nimic.
Dar adevărul este că fiecare dintre noi are o poveste, o vocație, chiar dacă uneori aceasta pare îngropată sub zăpada așteptărilor altora. Ceva în noi, poate chiar absurd la prima vedere, este acolo ca să ne facă speciali.
Povestea fulgului unic
Gândește-te la fulgii de zăpadă. Toți sunt făcuți din apă, toți cad din cer, toți par la fel dacă îi privești în grabă. Dar dacă te uiți atent, niciunul nu este identic cu altul. La fel suntem și noi.
Uneori, oamenii nu-și recunosc vocația pentru că o așteaptă sub o formă convențională: un talent artistic evident, o abilitate academică sau o carieră de succes. Dar vocația poate fi un dar subtil:
- Bucuria de a face pe cineva să râdă.
- Răbdarea de a asculta cu adevărat.
- Abilitatea de a organiza haosul.
Cum descoperi vocația ascunsă?
- Întoarce-te la absurd: Ce îți place să faci, chiar dacă nu pare “util”? Ce activități îți aduc bucurie fără să ai un scop clar?
- Privește în copilărie: Ce făceai atunci când nimeni nu te obliga? Ce activități te făceau să pierzi noțiunea timpului?
- Întreabă-te ce admiri la alții: Adesea, ceea ce ne inspiră la ceilalți este o oglindire a propriei noastre vocații.
- Nu subestima „mărunțișurile”: Poate îți place să scrii liste, să gătești, să faci ordine sau să povestești. Chiar și aceste lucruri simple pot fi semne ale unui dar unic.
Magia absurdului din noi
În final, vocația nu trebuie să fie perfectă, mare sau logică. Ea trebuie doar să fie a ta. Uneori, este un fulg care se topește repede. Alteori, este un foc mocnit care așteaptă să fie reaprins. Dar este acolo.
Așa cum iarna ascunde sub zăpadă grădinile viitoare, vocația ta poate părea ascunsă. Dar dacă îți acorzi timp să privești dincolo de suprafață, vei descoperi povestea pe care doar tu o poți scrie.
Tu ce poveste ascunzi sub zăpadă?
Atelierul de Arte și Armonie 