
Am intrat zilele trecute pe un grup de mămici. O mamă povestea supărată că învățătoarea i-a trimis copilul la psiholog pentru că „scrie urât”. Imediat au apărut zeci de comentarii: „Învățătoarea e nebună!”, „Să-și vadă ea de psiholog!”, „Mută copilul urgent de la clasă!”. Și, pe lângă toate acestea, multe jigniri la adresa învățătoarei.
Dar m-am întrebat: dacă, dincolo de „scrisul urât”, învățătoarea a intuit o posibilă disgrafie? Dacă a fost un semnal de alarmă pus cu bună intenție?
În alt colț de conversație, o mamă povestea că profesoara fiului ei este atât de severă încât mai mulți copii au ajuns la psiholog „din cauza ei”. Și din nou, psihologul apărea în poveste ca o figură negativă, un soi de „instanță finală” la care ajungi doar când nu mai e nimic de făcut.
Și totuși, există și povești care mă fac să zâmbesc. O mamă spunea așa:
„Băiatul meu are 13 ani. Este un copil bun, face sport, are prieteni mulți, învață bine. Dar vrem să meargă la un psiholog pentru adolescenți ca să discute cu el despre droguri și jocuri de noroc. Preferăm să prevenim, nu să tratăm.”
Am citit asta și mi-am spus: așa da!
Pentru că, da, adolescenții noștri nu ne spun mereu totul. Nu pentru că nu ne iubesc, ci pentru că nu vor să ne supere, să ne dezamăgească sau să ne facă griji. Și atunci, să aibă un adult de încredere cu care să vorbească deschis devine aur curat.
Psihologul nu e pedeapsă
Cuvintele „te trimit la psiholog” nu ar trebui să sune ca o amenințare. Psihologul nu este nici bau-bau, nici judecător. Este, mai degrabă, un ghid care te ajută să vezi mai clar ce ți se întâmplă.
Așa cum nu mergem la dentist doar când nu mai putem de durere, tot așa putem merge la psiholog și preventiv, ca să înțelegem mai bine, să creștem, să ne adaptăm.
De ce e bine să cerem ajutor din timp
- Pentru că unele dificultăți (cum e disgrafia) se pot corecta mai ușor dacă sunt observate devreme.
- Pentru că adolescenții au nevoie de un spațiu sigur unde să vorbească despre ce simt.
- Pentru că prevenția e mai simplă și mai puțin dureroasă decât criza.
- Pentru că și părinții și profesorii au nevoie de un sprijin, de cineva care să traducă ce se întâmplă cu un copil.
